Tenis de masă

TENIS DE MASĂ

Este un joc sportiv practicat la toate vârstele şi pe toate meridianele, uşor şi accesibil, care presupune o mare viteză de reacţie şi de execuţie, rezistenţă psihică şi o bună pregătire fizică a celor care vor să se perfecţioneze.

Tenisul de masă îşi are originea în Anglia sec. XIX. În anul 1874, a fost descoperită mingea de cauciuc umflată cu aer comprimat, iar din 1890 se foloseşte, pentru prima oară, mingea de celuloid care, prin zgomotul produs, determină denumirea jocului «ping-pong», denumire ce mai este folosită şi astăzi.

În 1926 se înfiintează Federaţia Internaţională de Tenis de Masă (I.T.T.F.) care iniţiază primul campionat european. De la început au fost organizate întreceri la toate probele care figurează şi în prezent şi anume: simplu masculin şi feminin, dublu masculin şi feminin şi dublu mixt.

TEHNICA JOCULUI

Masa de tenis este dreptunghiulară, cu suprafaţa de joc netedă şi perfect orizontală, putând fi confecţionată din orice material (lemn, plastic etc.).

Mingea este sferică, confecţionată din celuloid sau alt material plastic, de culoare albă mată, având greutatea de 2,40 g – 2,53 g cu circumferinţa de 37,2 – 38,2 mm. Fileul are o lungime de 183 cm, înălţime 15,25 cm.

Paleta poate avea orice formă, dimensiune sau greutate; singura cerinţa regulamentară se referă la grosimea stratului acoperit care nu poate depăşi 4 mm, iar culoarea trebuie să fie închisă şi mată.

Un meci se poate disputa după sistemul «2 seturi din 3», sau «3 seturi câştigate din 5».

Un set este câştigat de către un jucător care realizează primul 21 puncte; când ambii jucători au acumulat 20 de puncte, sunt necesare pentru victorie 2 puncte diferenţă faţă de adversar.

Schimbarea serviciului se efectuează după fiecare serie de 5 puncte; de la scorul de 20, schimburile de servici au loc alternativ după fiecare punct. Jucătorii schimbă terenul după fiecare set.

Serviciul este efectuat cu mingea care este aşezată pe palma deschisă a mâinii fără paletă, care trebuie să se afle deasupra nivelului mesei şi înapoia liniei de fund a acesteia. Nu este permis să i se dea efect mingii din degete.

Mingea aruncată şi lovită cu paleta trebuie să atingă întâi terenul propriu de joc şi apoi pe cel al adversarului. Dacă mingea atinge fileul şi cade la adversar, serviciul se repetă (neţ).

Tuşa: O minge care loveşte una din muchiile mesei de joc este valabilă şi rămâne în joc. Orice minge, care iese afară, dar atinge paleta adversarului, este punct pierdut de acesta. Jocul de dublu se desfăşoară între perechi: dublu masculin şi feminin sau mixt.

Mingea este lovită pe rând, de către cei doi parteneri, nefiind admise 2 lovituri succesive de către acelaşi jucător. Serviciul se efectuează ca la jocul de simplu, perechile alternând la efectuarea sa. Schimbarea se face de către adversarul care a primit serviciul.

Priza paletei. Se cunosc două modalitati de ţinere a paletei: cea clasică şi cea asiatică (priza toe). Poziţia de bază a jucatorului trebuie să-i permită o perfectă vedere asupra suprafeţei de joc şi posibilitatea rapidă de intervenţie în orice direcţie.

Dacă sunteţi pasionaţi de acest sport, aveţi echipamentul necesar pus la dispoziţie de către Centrul de Consiliere Psihomotrică pentru Cadre, unde  veţi găsi îndrumarea necesară în cadrul lecţiilor de tenis de masă. Prima condiţie a progresului este aceea de a vă juca cât mai mult cu mingea şi paleta!

TERMINOLOGIE

Lovitura liftata (eng. to lift = a ridica) – lovitura de jos în sus, cu efectul mingii spre înainte.

Lovitura tăiată – lovitura de sus în jos, imprimând mingii o rotaţie spre înapoi.

Lovitura dreapta - mingea este lovită fără efect de rotire.

Soft – material aplicat pe lemnul paletei, compus din burete cu suprafaţă zimţată de cauciuc.

Topspin – lovirea mingii tangenţial şi rapid de jos în sus.

VĂ AŞTEPTĂM!

Conf. dr. Remus Dumitrescu